Articolul de mai jos nu e exclusiv despre Toma Faliment, nababul de la conducerea Primariei Buzau, dar se refera si la…el. La fel, considerentele se pot aplica si pentru presedintele tarii – Nicusor Dan si chiar extinzand – la unele formatiuni politice actuale si la conducatorii sau presedintii lor! Analiza am gasit-o pe Facebook si contine oaresce adevaruri, dar la randul ei este manipulatorie, pentru ca, dupa generalitati, autoarea sugereaza ca aceste “trasaturi” si metode “sectante” sunt aplicabile strict lui Donald Trump, presedintele SUA. Nu, aceste puncte din analiza sunt valabile pentru toata lumea… in toate “teritoriile”, fie ele SUA, Europa, Asia, Rusia, Ucraina, etc…si chiar la…Buzau!
Mai in gluma, mai in serios ar trebui ca toti candidatii la o functie de conducere mare sa fie in primul rand examinati psihologic pentru a vedea daca sunt in toate facultatile mintale si nu au vreo poala psihica ascunsa!
Va redau mai jos, randurile gasite in analiza amintita:
“Știu că mulți vă întrebați ce se întâmplă cu Donald Trump, de unde toate aceste declarații și decizii aiuritoare. Și eu am făcut-o! E greu să crezi că cineva o ia razna pur și simplu. Mai ales când acel cineva e liderul unei puteri globale. Sau că e vârsta. Sau Epstein. Sau psihoticul Bibi. Sau…
După o foarte atentă observare și reflecție asupra lucrurilor, cred că explicațiile converg într-o anumită direcție. Una destul de sinistră, aș zice. Ca români, suntem o națiune profund creștină, încă avem o zestre formată din valorile ortodoxe milenare. Ceea ce e bine! Tocmai de aceea, după anii ’90, sectele și cultele (mai mult sau mai puțin dubioase) n-au găsit un teren fertil la noi – credința noastră tradițională ne-a protejat, în mare măsură, de influențele lor.
Numai că, tocmai din acest motiv, în România se vorbește prea puțin despre cât de periculoase pot fi aceste grupări. Deși există numeroase documentare internaționale care dezvăluie adevărurile lor întunecate, subiectul rămâne unul marginal. Mulți ați auzit de secta AUM, Copiii Soarelui, terorism sau sinucideri colective, dar totul așa la diverse. În schimb, în anumite țări – mai ales în Asia (cu exemple frecvente atât în Asia de Sud-Est, cât și de Est, precum Coreea de Sud sau Japonia) – pericolul cultelor este un subiect de top în mass-media, tratat ca o amenințare reală de sănătate publică. Sunt niște documentare foarte bune pe Netflix despre acest fenomen.
De ce sunt atât de toxice? Iată trei aspecte esențiale care explică pericolul grav pentru sănătatea mentală a aderenților:
1. Exploatarea fără milă a vulnerabilităților personale. Liderii cultelor identifică rapid punctele slabe ale oamenilor – singurătate, depresie, căutarea unui sens al vieții, nevoia de recunoaștere și de apartenența – și îi „bombardează” inițial cu afecțiune („love bombing”). Odată prinși în capcană, urmează controlul total: izolarea de familie și prieteni, manipulare emoțională și promisiuni false de găsire a sensului vieții și de mântuire.
2. Tehnici de distrugere mentală. Prin privare de somn, restricții alimentare, gaslighting (făcându-te să-ți pui la îndoială propria realitate) și repetarea constantă a dogmelor (brainwashing), aderenții își pierd identitatea și capacitatea de gândire critică. Rezultatul? Tulburări psihice severe – anxietate, depresie cronică, dependență totală de lider și, adesea, PTSD – sindrom post traumatic la ieșirea din cult.
3. Abuzuri sistematice, psihice, fizice, sexuale și financiare. Liderii pretind că sunt în contact cu autoritatea divină absolută și exploatează aderenții fără scrupule: îi obligă să cedeze averi, să muncească gratuit sau să accepte abuzuri sexuale „sfinte”, iar uneori chiar să comită infracțiuni. Refuzul conformării înseamnă pedepse, izolare, umilințe publice sau excludere brutală (urmată de sevraj ca în cazul oricărei adicții).
Orice psiholog cu un pic de știință de carte vă poate confirma că toate aceste mecanisme devin devastatoare pentru că transformă oamenii normali în „umbre”: sănătate mentală și familii distruse, vieți financiare ruinate, minți și inimi frânte pe viață.
Ei, bine, probabil unii vă întrebați ce rost are să citiți despre pericolul cultelor pretins spirituale, când pe voi vă interesează Trump și prețul la petrol…
Totuşi îndrăznesc să continui și să vă întreb: ce se întâmplă când un astfel de membru al sectei este chiar lider al unei comunități (sau, mai grav, al unei țări)? Atunci dinamica se amplifică la scară catastrofală. El impune regulile cultului său întregii societăți: control autoritar, suprimarea oricărei disidențe, decizii bazate pe „revelații” personale în loc de rațiune. Pentru sine, apare megalomania, sub formă de „misiune mesianica” și paranoia, victimizarea „nu ești cu mine, ești împotriva Binelui Suprem!”
Pentru comunitate, apare opresiunea, instabilitatea socială și, uneori, un șir nesfârșit de violențe colective, văzute ca un felde exorcizare plenară. Ați înțeles despre ce vorbesc? Nu?
Dar dacă liderul unei puteri economice și militare precum SUA ar cădea în mrejele unui astfel de cult? Dacă această Paula White, „consiliera spirituală” a lui Trump, ea însăși lider al unui cult, a găsit „prozelitul providențial” și îl exploatează la maxim?
Răspuns dat de AI: „Atunci consecințele globale ar fi dramatice și viitorul ar fi destul de sumbru pentru USA, cu reverberații ample în plan global”. 🧏
Spre deosebire de AI – care folosește conditionalul verbului, eu cred că aceste consecințe sunt extrem de vizibile deja, deși sunt prea puțini cei care se încumetă să vorbească deschis și serios despre asta (cei mai mulți încă o tratează cu amuzament, ironie, meme, o consideră o ciudățenie excentrică).
Iată trei aspecte majore care decurg din ipoteza că Trump este „ostatic” al unei secte periculoase:
Politici externe dictate de ideologie extremă, ceea ce ar putea genera conflicte internaționale inutile, economii statale și regionale ruinate, alianțe distruse și instabilitate geopolitică.
Eroziunea democrației interne americane prin promovarea unui cult al personalității, divizarea societății și slăbirea instituțiilor statului. Cu impact definitoriu și pentru celelalte state rămase încă în siajul USA.
Risc de decizii apocaliptice sau impulsive, fără nicio logică și conexiune cu realitatea faptică, decizii care afectează economia mondială, securitatea globală și echilibrul de putere pe planetă.
Voi ce părere aveți?”
SURSA analizei: facebook