FIFA îţi dă, dar nu ţi-o şi bagă în plasă, forul mondial oferind unor naţionale clasate până şi pe locul 3 în preliminarii nemeritata oportunitate de a se strecura în doar 180 de minute pe portiţe din dos spre „Mondiale” doar în baza câştigării parodiei „Liga C” cu alde Lituania şi Cipru, iar toată această dărnicie pentru a umple forul internaţional rândurile obezului turneu final cu 48 de ţări, însă dacă Infantino&Co au redeschis uşiţenu-nseamnă şi că valoarea sportivă ţi-ar rezerva capacitatea să forţezi clanţa, exact ceea ce din păcate tocmai şi-a şi închipuit în vasta-i imaginaţie în general bogată clica celor „Mai buni împreună”, mereu infatuată cu lipsă de realism în sensul supralicitării „mărfii” federale, indiferent cât de mult de fapt „refuzată la export”.
Supraestimare fără traducere în fapte, pentru că nu poţi emite, serios vorbind, pretenţii să revii după 28 de ani la „Mondiale” dar în grupă să cedezi tur-retur Bosniei şi Herţegovina şi să nu învingi în Cipru, sau să consideri că ar fi suficient pentru o prezenţă la turneul final din 2026 să tranşezi în trei luni de toamnă din 2024 o grupă cu kosovari, Cipru şi Lituania în „Liga C” a naţiunilor, indulgenţe pe care însăşi le-a permis orbeşte din plin şi pentru că FIFA a dat nas recompensării eşecului.
Concesie care, bineînţeles, nu înseamnă totul, cum că,,handicapul valoric s-ar pulveriza de la sine.
Aşa încât „pregătirea psihologică” pentru barajul semifinal de joi seară de la Istanbul – care va să zică nici măcar finala decisivă de calificare la „Mondiale”, ce ar fi fost o cu totul altă provocare în plus marţi seară, a constat mai mult sau aproape strict în basmele de vreme bună alevânzătorilor de iluzii ieftine.
Sfidând inteligenţa unei mase critice totuşi din fericire trează în calitate nealiniată în fenomenul intern altfel profund alterat, iar cât de îmbâcsit şi este,peştele împuţindu-se de la cap , s-a observat şi miercurea trecută la „alegerile” de la FRF, unde poveştile de adormit copiii au avut teren fertil la ditamai spiritul de turmă al votanţilor cu picioarele dar şi cu ambele mâini pentru reales, un circ cu măscărici strigânddar mai ales strâns, strâns uniţi sub duiosul slogan„Mai buni împreună” .
Într-adevăr, dar în a lua captiv un întreg fotbal astfel deturnat de-a binelea pe căi eminamente greşite, neavând de-a face cu marea performanţă sportivă.
Or nu poţi să pui miercurea în scenă cu sfidare de semeni o jalnică mascaradă pe post de „alegeri”, la care şi marionete corupte din ţări bananiere ar fi roşit de ruşine, şi să ai pretenţia adiţională ca joia viitoare „să iasă bine” în văzul lumii, adiţională aşteptărilor lipsite de realism de pe urma clasării doar pe locul 3 în preliminariile „Mondialului” şi câştigării doar „Ligii C” în apendicele UEFA, nici măcar „Liga B” să zicem.
Căci la Casa Fotbalului s-au mai sădit miercurea trecută cu maximă inconştienţă alte noi şi mai ales numeroase „rele seminţe” în numele sportului rege românesc, principiul de „funcţionare” fiind pe liniileefectului de bumerang, manifestându-se acum în numai opt zile.
Dar cei „mai buni împreună” sunt prea preocupaţi şi absorbiţi de implementarea unei utopii pe carcasa fotbalului românesc, încât să-şi pună şi probleme de conştiinţă şi spiritualitate, pură teorie,
Ei bine, la fel,teoretic, România ar fi avut şansa sa pe terenul secund clasatei în preliminarii în grupa Spaniei, Turcia fiind şi sfertfinalistă acum nici 2 ani la „Europene”, însăpractica a tot omorât sistematic reprezentativa FRF după ce Hagi a avertizat cu subiect şi predicat la ultima participare din 1998 că după generaţiile calificate la „Mondialele” anilor 90 nu doar se va plânge, dar se va şi… alege praful.
Mărunţit şi tocat între timp din 2014 de când cu implantarea de către „Servicii” a căpuşei cu rodajul făcut în minifotbal, încât ar fi deja cel de-al treilea rateu cu fiul de băcăuan la butoanele fotbalului intern, după cel din 2018 cu destinaţia rătăcită Rusia şi cel din 2022 la premiera în lumea arabă.
fiind de domeniul SF a-ţi depăşicondiţia valoric modestă care constituie însă nimic altceva decât tocmai ooglindire fidelă a „capului împuţit” , o reprezentativă a FRF fix după chipul şi asemănarea celor nu numai cu deciziile anapoda şi din interes în fotbalul intern, dar mai şi generândpăcate în numele întreguluisport rege în România prin a umili inuman în primul rând o fiinţă umană, un semen din fenomen, dar în al doilea rând şi candidat la şefia federală.
Păi să fi fost în acea sală vreun Actorenski ori un invitat nepalez în schimb de experienţă, s-ar fi derulat şi covoare roşii, dar dacă a fost vorba despre un contracandidat al celui reales şi-acum 4 ani însă chiar fără opoziţie şi abţineri la vremea aceea, ci în unanimitate, atunci să-şi dea toată arama pe faţă cei „Mai buni împreună”.
Eventual la retorică, însă era inevitabil ca naţionala cu un octogenar forţat de clică pe bancă şi cu rol de paravan dar şi de „colac de salvare” să aibă pe bună dreptate şi inevitabil viaţă grea la Bosfor, doar cuşansa a doua.
Convenabilă altădată fotbalului ciupitativ din Carpaţi în versiunea „poate pică ceva”, nici măcar acel meşteşug – artă şi măiestrie, nemaifiind conservat pe fondul alegerii prafului.
S-au tot ales şi reales de pe la mijlocul deceniului trecut pe la FRF şi „Asociaţiile” sale din teritoriu în baza schemei de ajutor reciproc „un loc pentru un vot” încât s-a… ales tot mai mult praful şi de iluziile deşarte ale revenirii la „Mondiale”.
care va să zicăstorcându-se ceva din acea şansă a doua , de-astă dată rotunjindu-se unmare, mare zero la şuturile pe poarta Turciei cu italian de împrumut pe bancă,zero după chipul şi asemănarea lozincii „Mai buni împreună” , zeroul fiind al realeşilor mai mici şi mai mari care au luat prizoniere speranţele reale de mai bine ale fotbalului intern, dar nicidecum al reprezentanţilor săi în teren.
Care doar au purtat pe umeri la Bosfor obida păcatelor autointitulaţilor „Mai buni împreună”, plumb curat în ghete şi piatră a lui Sisif în cârcă.
Un fotbal chinuit pe „Beşiktaş” dar şi-n general în ţară de contraenergiile induse de sforarii care-l căpuşează, care pur şi simplu îi sug cu inconştienţă sângele, încât s-a sfârşit cât se poate de tipic cu acelaşi„dacă şi cu parcă s-au suit în barcă” , ivindu-se cumva spre final pe o eroare a oboselii şi o fisură în „Semilună” iar veteranul cu ochi reîngustaţi pupând bara gazdelor ca primă şi unică oportunitate,ce-ar fi fost dacă…?
Nu poţi fi serios, „om de fotbal” sau cât de cât cu bun simţ şi să cotrobăi în disperare după o floare pentru a o flutura ca fiind suficientă pentru croirea unui alt supliment de participare spre finala barajului.
Păi n-a fost de-ajuns cadoul recompensării câştigării „Ligii C”? Fără de care în România nu s-ar fi aberat în ultimele 4 luni despre SUA şi Canada ori Mexic şi Americi.
Şi n-a fost de-ajuns din partea FIFA cadoul recompensării eşecului clasării pe locul 3 după Austria şi bosniaci?
Şi nu-i oricum de-ajuns iluzia ieftină a „progresului” fotbalului „în curs de dezvoltare” şi-n ţări precum România sub forma globalizării fenomenului şi pe seama unui turneu final cu 48 de naţionale, în devenire cu 64?
Se mai vroia şi-o finală marţi de pe urma reluării ex-căpitanului introdus din minutul 71 în locul căpitanului Ianis Hagi drept abia a doua împrospătare, deşi golul meritat al Turciei cădea rapid după pauză, semnat de Kadioglu, doar o chestiune de timp odată ce reprezentativa FRF fusese „citită” în cursul sfetnicului bun de-un sfert de oră de Montella şi-ai lui, fără a mai insista prea mult pe dominaţia exercitată de Calhanoglu&Co, 68% ca normalitate.
Căci putea oare cu-adevărat reprezentativa FRF cu deficit valoric a „lua de coarne” un asemenea meci? Sinucidere curată a se fi desfăcut, impotenţa ofensivă şi metehnele la finalizare fiind parte a prafului care s-a ales cu avertismente din partea lui Gheorghe Hagi.
Românii şi-au bătut joc din mici meschine interese şi de fotbal, ca distrus, aşa cum şi-au distrus şi handbalul masculin cvadruplu campion al lumii, premonitoriu fiind duminică la Buzău că tocmai Turcia a răsturnat trupa FRH din drumul spre… „Mondiale”, 31-37, iar vina e colectivă de exemplu şi prin simplul fapt că fenomenul a fost lăsat pe mâna unor inşi nedemni de încrederea acordată, în frunte cu un vagabond dispreţuitor, pentru că a-l numi golan ar aduce ofense „golanilor” frumoşi ai anului 1990 de la kilometrul zero al patriei, într-un an al renaşterii speranţelor multora dar şi a câte unei victorii la „Mondial”, a unui 1-1 cu Argentina.
Regimul ceauşist „de tristă amintire” era catapultă în sistem centralizat-planificat a calificării naţionalei laItalia Novanta , dar regimul burlesc la al patrulea mandat mălai visează pe relaţia cu „Mondialele”, doar copilării fără pic de fundament.
Realitatea e că nişte impostori sunt la manevră în fotbalul intern şi câtă vreme mafia echivalentă sistemului perpetuat la FRF e voit unsă în post pentru a servi anumite mai mari interese tacite din culise, tot atât timp şi caracatiţa în teritorii stimulată „de la centru” îşi va alungi tentaculele până nu se va mai alege nici celulă regenerată de praful prezis de Hagi.
Mai mult, la FRF s-a instaurat miercurea trecută şi mai abitir dictatura „sistemului”, şi mai înspăimântătoare,„Iată-i, vin!” , prin cointeresarea unei „mase de manevră” în spirit de turmă a „idioţilor utili” care au fost potenţaţi-înarmaţi cu aceeaşi aroganţă a umilirii semenilor, cele resimţite pe propria piele de bravul temerar contracandidat al teatrului burlesc servind drept lecţie a ceea ce i se poate pune oricui la cale dacă nu se lasă corupt după schema „Mai buni împreună”.
Clica a fost creată şi i s-a dat importanţă, desfătându-se „în suc propriu”, dar ceea ce era cât se poate de previzibil, că nu va avea şi satisfacţii pe scena pe care rezultatele nu mint, cea internaţională, a devenit inevitabil: 1-0.
pentru că aşa au vrut Radu şi transversala sa, pentru a-i testa Dumnezeu pe traficanţii de iluzii dacă mai au tupeul nonşalant de a invoca bara lui Stanciu ca stâlp între România şi vestul Atlanticului. De parcă n-ar mai fi fost oricum încă şi marţi un alt meci dea fi sau a nu fi .
Şi doar pentru a nu fi 2-0 precum cu 48 de ore înainte pentru Kazakhstan în România, „tricolorii” sub 19 ani pierzând la startul preliminariilor decisive pentru „Europene”, voluntari obligatoriu la Voluntari fără gol marcat în faţa unei naţionale ex-sovietice, care va să zică„Mai buni împreună” pe două fronturi la cota zero.
Iar cu toate emoţiile avute totuşi şi de turci pe seama aşteptărilor de a reveni la rândul lor la „Mondiale” după o lungă absenţă, încă din 2002, nu s-a pus cu adevărat problema la modul serios ca oaspeţii cu şansa a doua să răstoarne calculele hârtiei.
Încât Turcia va juca pentru bilet contra separatiştilor provinciali, care au egalat în fiecare repriză în Slovacia şi nu s-au mai uitat în urmă,3-4 (2-1), islamism în tot mai mare formă în Europa dinspre flancul său sud-estic.
Şi se-anunţă viaţă grea la FRF şi-n toamnă după o „vară la televizor”, nu de alta dar în „Liga B” oponenţi sunt şi dintre câştigători în această seară,Suedia cu 3-1 contra altor galben-albaştri, cei scutiţi de Actorenski de a fi împinşi în malaxorul de tocat sute de milioane de tineri în „teatrul de operaţiuni”,Bosnia şi Herţegovina la lovituri de departajare în Ţara Galilor, 4-2 după 1-1.
În rest, de la Danemarca – Macedonia 4-0 şi Italia – Irlanda de Nord 2-0, la Polonia – Albania 2-1 şi Cehia – Irlanda 4-3 la lovituri de departajare după 2-2 în timpul regulamentar.
Urmând marţi de la 21:45 pentru cele 4 bilete Kosovo – Turcia, Suedia – Polonia, Cehia – Danemarca şi Bosnia & Herţegovina – Italia.
Ar fi meritat România, cinstit şi realist, a fi marţi „în cărţi”?
N-ar fi meritat deloc România a avea din partea FIFA oportunitatea forţării portiţei întredeschise din dos, doar o formă de recompensare a eşecului ca parte a expansiunii globalizării şi în fotbal.
Iar FRF nici atât.
Eşecul fiind unul federal, care FRF trage fotbalul intern spre mâl. Iar cât timp stilul mafiot de la „Federaţie” se va perpetua, România va plăti preţul osificării la conducere a învârtitorilor din vorbe pe care la urma urmei şi-i merită. Burlescul şi clica fiind ignoranţii în care alegătorii lor se regăsesc pe sine.
E chiar simplu şi precis astfel, mai presus decât orice aspecte punctuale de moment pe gazonul Bosforului.
Căci multe s-ar schimba rapid pentru fotbalul românesc, dar multe de o manieră incredibilă pentru mulţi, dacă s-ar asana moral fenomenul, dacă s-ar curăţa sufleteşte şi limpezi mental.
Este însă prea târziu deja acum, de miercuri intrându-se într-o noapte lungă odată ce tentaculele alungite şi mărite ale caracatiţei la nivel naţional au întunecat şi mai mult peisajul.
S-a „pus căpăstru” unui fenomen, sau autenticităţii sale, dar o dictatură în devenire nu este mai vinovată decât majoritatea care a validat-o în frunte.
Mircea Lucescu a început cu Radu – Raţiu, Drăguşin, Burcă, Bancu – Răzvan Marin, timişoreanul Dragomir – Man, Hagi, Mihăilă şi Bîrligea vârf, iar în minutul 66 l-a introdus pe Tănase la schimb cu Răzvan Marin şi peste alte 5 minute şi pe Stanciu, în ultimele nici 5 minute şi pe timişoreanul Miculescu respectiv Baiaram.
În vreme ce Aioani, Popescu, Coubiş, Ghiță, Screciu, Dobre, Coman şi Sorescu au rămas pe bancă.
Vincenzo Montella a început cu Cakir – Muldur, Akaydin, Bardakci, Kadioglu – Yuksek, căpitanul Calhanoglu – Bariş Yilmaz, Guler, Yildiz – Akturkoglu, abia în minutul 78 survenind prima modificare, reacţie la unica ocazie a românilor, Kokcu în locul lui Yilmaz.